Biserica de lemn din Chidea, un monument al tradiției și al artei transilvănene

Într-un colț liniștit al comunei Vultureni, satul Chidea își păstrează nealterată identitatea istorică și arhitectura tradițională. Atestat documentar încă din 1332, satul continuă să atragă atenția cercetătorilor, istoricilor și vizitatorilor prin bogăția patrimoniului său cultural și religios.

La începuturile sale, așezarea a avut un rol strategic important, fiind responsabilă cu paza Cetății Dăbâca, aflată în apropiere. În secolul al XVIII-lea, numele localității se leagă de activitatea meșterului David Șipoș, unul dintre cei mai importanți sculptori ai Renașterii transilvănene târzii.

Printre monumentele de valoare deosebită din Chidea se numără biserica de lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, aflată în centrul satului, înconjurată de o incintă de piatră ridicată cu decenii în urmă de Direcția Monumentelor Istorice.

Un monument cu o istorie de aproape trei secole

Înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B 07564, biserica este datată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1761–1764). Unele opinii susțin că edificiul ar fi mai vechi, anul 1764 reprezentând momentul strămutării sale de pe deal în vatra satului, când au fost aduse și icoane noi.

Tradiția locală spune că biserica nu a fost demontată, ci trasă pe tălpi de sanie până în locul actual. Această legendă, împreună cu unele detalii arhitecturale – precum existența doar a două deschideri la iconostas și a unui luminator – susțin ipoteza unei construcții anterioare datei menționate.

Arhitectura și decorul

Edificiul, de dimensiuni reduse, este construit din bârne de stejar așezate pe o fundație de piatră, unite în „cheotoare dreaptă” și „coadă de rândunică”. Planul este simplu, dreptunghiular, cu pronaos și naos urmate de un altar poligonal. Pe latura sudică se află o prispă fără parapet, iar deasupra pronaosului se ridică turnul clopotniță cu coif octogonal.

Decorul sculptat al monumentului este remarcabil: consolele, ancadramentele ușilor, contrafișele pridvorului și arcul dublou sunt bogat ornamentate cu motive geometrice, rozete și cruci, detalii tipice artei lemnului transilvănean.

Un element distinctiv este bârna transversală de deasupra ușilor iconostasului, împodobită cu un brâu torsadat și romburi, care dezvăluie măiestria meșterului. Tot aici se remarcă un luminator în formă de rozasă cu șase frunze de trifoi, vizibil doar din interior.

Icoane valoroase și urme ale artei baroce

Biserica păstrează patru icoane împărătești pe lemn – Sfântul Arhanghel Mihail, Maica Domnului cu Pruncul, Sfântul Nicolae și Deisis – decorate cu motive florale și inscripții chirilice. Cea din urmă poartă numele donatorilor Lăpușan Daneș și soția Grapina.

Analiza stilistică indică faptul că icoanele ar fi fost realizate de Simion Silaghi Sălăgeanul, cunoscut iconar și muralist activ spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, autor al numeroaselor lucrări din nord-vestul Transilvaniei.

În naos se păstrează un prestol de piatră decorat cu motive florale și o inscripție datată aprilie 1764, atribuit, cel mai probabil, lui David Șipoș, același sculptor care a realizat amvoane și piese de cult în zonă.

Starea actuală și necesitatea conservării

Biserica a trecut prin mai multe intervenții de-a lungul timpului. O parte dintre bârne au fost înlocuite, iar acoperișul din șindrilă a fost refăcut în urmă cu peste zece ani. Unele degradări sunt vizibile la baza de piatră și la bârnele altarului, care necesită lucrări de consolidare.

Pictura originală, datând din 1764, a fost acoperită în anii 1970, fiind păstrată doar o reprezentare simbolică a bolții cerești. Cu toate acestea, valoarea arhitecturală, artistică și spirituală a monumentului rămâne incontestabilă.

Astăzi, biserica de lemn din Chidea este filie a parohiei ortodoxe Vultureni, slujbele fiind oficiate ocazional pentru puținii credincioși rămași în sat.

Un simbol al identității transilvănene

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Chidea nu este doar un lăcaș de cult, ci o mărturie vie a tradiției și meșteșugului local. Prin forma sa modestă, decorul sculptat cu migală și istoria încă vie în memoria comunității, ea rămâne unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din județul Cluj.